Am un ecran in fata, acesta este ca un ceas, prezinta o linie cronologica, daca reduc vizuala
Acestuia, reusesc sa vizualizez orele, ma intorc la trecut cu 3 secunde, reduc, apar minutele
Orele, uitati ziua intreaga, apare saptamana trecuta pana la acest moment, linia se extinde si apare
Prima luna, un an isi face locul, profit ca sa realizez optic trecerea timpului, ajung la un secol
De aici se aplica mileniul, si pana aicci totul e sub control, reusesc sa privesc in cateva de
Secunde toata istoria umanitatii, creatia pamantului, galaxiei, atom, pana la un moment dat... ce se
Intimpla, ECRAN NEGRU!
Descriu spatio-timpul intr-un cub de sticla
Si descriu ultimu' atom ramas din univers
Dintr-un ecou care tipa in galaxie
Si gasesc timpul ce descrie acelasi multivers
In acest moment sunt un segment
Care proiecteaza doua linii paralele
Timpu'-i consecvent
Gata sa dispara prin secunde
Sunt pe craterul unui vulcan care erupe
Sunt viziuna distorsionata cand inchizi ochii
Si ramai ratacit in spatiu si ce sa obtii
E un desen metafizic ce nici macar nu reusesc sa inteleg
Atunci cand pricep ca nu percep nimicul si mai ales golul
Vreau sa ating subsolu' si sa-mi petrec rolul
Materie abstracta, ca doar asta ne cuprinde
Absolutu'-i relativ si invelisul se intinde
Pe coordonate astrale programate matematic
Totul e simetric pana cand... ECRAN NEGRU!