Am un ecran in fata, acesta este ca un ceas, prezinta o linie cronologica, daca reduc vizuala Acestuia, reusesc sa vizualizez orele, ma intorc la trecut cu 3 secunde, reduc, apar minutele Orele, uitati ziua intreaga, apare saptamana trecuta pana la acest moment, linia se extinde si apare Prima luna, un an isi face locul, profit ca sa realizez optic trecerea timpului, ajung la un secol De aici se aplica mileniul, si pana aicci totul e sub control, reusesc sa privesc in cateva de Secunde toata istoria umanitatii, creatia pamantului, galaxiei, atom, pana la un moment dat... ce se Intimpla, ECRAN NEGRU! Descriu spatio-timpul intr-un cub de sticla Si descriu ultimu' atom ramas din univers Dintr-un ecou care tipa in galaxie Si gasesc timpul ce descrie acelasi multivers In acest moment sunt un segment Care proiecteaza doua linii paralele Timpu'-i consecvent Gata sa dispara prin secunde Sunt pe craterul unui vulcan care erupe Sunt viziuna distorsionata cand inchizi ochii Si ramai ratacit in spatiu si ce sa obtii E un desen metafizic ce nici macar nu reusesc sa inteleg Atunci cand pricep ca nu percep nimicul si mai ales golul Vreau sa ating subsolu' si sa-mi petrec rolul Materie abstracta, ca doar asta ne cuprinde Absolutu'-i relativ si invelisul se intinde Pe coordonate astrale programate matematic Totul e simetric pana cand... ECRAN NEGRU!