Vin uneori
Ploi reci pe albe flori
Și ne rănesc pleoapa fină
Cad uneori
Cu aripa umedă de nori
Porumbei rătăciți peste zări.
Un soare blând
Răsare pe pământ
Și totul iar reînvie
Din vis treziți
Se înalță peste infinit
Un sărut lumii dăruind.
Deschideți poarta soarelui
Să poată răsari
Pe adâncul cer, senin și bun
Din ochii de copii.
Deschideți poarta soarelui
Să poată lumina
Veșnicii de flori și fruct și spor
Cât timpul va dura.
Nevrute nopți
Se culcă pe la porți
Și câte un gând ne mai doare
Dar vom uita la zile aurit hotar
Când pe cer va fi soare iar.
Deschideți poarta soarelui
Să poată răsari
Pe adâncul cer, senin și bun
Din ochii de copii.
Deschideți poarta soarelui
Să poată lumina
Veșnicii de flori și fruct și spor
Cât timpul va dura.
Deschideți poarta soarelui
Să poată răsari
Pe adâncul cer, senin și bun
Din ochii de copii.
Deschideți poarta soarelui
Să poată lumina
Veșnicii de flori și fruct și spor
Cât timpul va dura.