Vin uneori Ploi reci pe albe flori Și ne rănesc pleoapa fină Cad uneori Cu aripa umedă de nori Porumbei rătăciți peste zări. Un soare blând Răsare pe pământ Și totul iar reînvie Din vis treziți Se înalță peste infinit Un sărut lumii dăruind. Deschideți poarta soarelui Să poată răsari Pe adâncul cer, senin și bun Din ochii de copii. Deschideți poarta soarelui Să poată lumina Veșnicii de flori și fruct și spor Cât timpul va dura. Nevrute nopți Se culcă pe la porți Și câte un gând ne mai doare Dar vom uita la zile aurit hotar Când pe cer va fi soare iar. Deschideți poarta soarelui Să poată răsari Pe adâncul cer, senin și bun Din ochii de copii. Deschideți poarta soarelui Să poată lumina Veșnicii de flori și fruct și spor Cât timpul va dura. Deschideți poarta soarelui Să poată răsari Pe adâncul cer, senin și bun Din ochii de copii. Deschideți poarta soarelui Să poată lumina Veșnicii de flori și fruct și spor Cât timpul va dura.