?n s?nul venelor p?m?ntului,
Cad ?n h?ul de sub care,
Foc ascuns sub ?ncuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Str?punge trupul chinului
Arz?nd Gemma t?inuit?
?intuind ?n v?rf de spad?
S? despart? desp?r?itul,
S? ?nnoade ?nn?ditul.
?n ochi de ape subterane
Picur?nd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu g?nduri ne?nsemnate,
?n clocot prinde s? se sparg?
?i ?mpr??tie ?nfl?c?rate
Sc?ntei de-nsufle?ire amar?.
Din sudoarea frun?ii lor
?ntru schimbare s? se iveasc?
Strop de apa cristalin?...
S?-ntoarc? m?iestritul, cristal din ap?
De f?ptur? p?m?nteasc?.
Deasupra ad?ncului ?n nechemare,
Duh purtat peste ?nfl?c?rate
Ape ?ntunecate,
S? se coboare ?i s?-nconjoare
?n chip neobi?nuit pe om,
C?t mai ad?nc crest?nd
P?n?-n lipsa de ?nf??i?are.