?n s?nul venelor p?m?ntului, Cad ?n h?ul de sub care, Foc ascuns sub ?ncuietoare; Focul viu, mereu nestins, Str?punge trupul chinului Arz?nd Gemma t?inuit? ?intuind ?n v?rf de spad? S? despart? desp?r?itul, S? ?nnoade ?nn?ditul. ?n ochi de ape subterane Picur?nd sclipirea, Rostogolesc cristale Din roua lacrimilor ascunse. Cap, vas cu g?nduri ne?nsemnate, ?n clocot prinde s? se sparg? ?i ?mpr??tie ?nfl?c?rate Sc?ntei de-nsufle?ire amar?. Din sudoarea frun?ii lor ?ntru schimbare s? se iveasc? Strop de apa cristalin?... S?-ntoarc? m?iestritul, cristal din ap? De f?ptur? p?m?nteasc?. Deasupra ad?ncului ?n nechemare, Duh purtat peste ?nfl?c?rate Ape ?ntunecate, S? se coboare ?i s?-nconjoare ?n chip neobi?nuit pe om, C?t mai ad?nc crest?nd P?n?-n lipsa de ?nf??i?are.