Roua-nmărmurește
'n-uimirea ce se zărește
De după miez de cer
De după adînc de lume
Copacii drumul umbrele întind
Agață cărarea, cea făr' de-ntoarcere
Și-napoi cufundă miezul pădurii
Cerul senin se-nclină
Se-nchină, pămîntul cînd răsare
Se-ncovoaie
Dureros spiritul se-nchide
Al timpului făgaș se scurge
Pe stînca veșniciei
Unde ochi nu vede
Și mintea nu pătrunde
Îndoit, și astfel întreg
Strîmb, și astfel drept
Gol, și astfel plin
Umbra ca să treacă
Prin rouă și ceață
Sensul se dezgheață
Făptuind nefăptuirea
Împlinitul prin nefăptuire se-mplinește