Roua-nmărmurește 'n-uimirea ce se zărește De după miez de cer De după adînc de lume Copacii drumul umbrele întind Agață cărarea, cea făr' de-ntoarcere Și-napoi cufundă miezul pădurii Cerul senin se-nclină Se-nchină, pămîntul cînd răsare Se-ncovoaie Dureros spiritul se-nchide Al timpului făgaș se scurge Pe stînca veșniciei Unde ochi nu vede Și mintea nu pătrunde Îndoit, și astfel întreg Strîmb, și astfel drept Gol, și astfel plin Umbra ca să treacă Prin rouă și ceață Sensul se dezgheață Făptuind nefăptuirea Împlinitul prin nefăptuire se-mplinește