Sub cerul tradiției primordiale,
Din cetatea Carpaților
Sub axul boreal,
În țara Geților
Indefinitul domnește stăpîn,
Pîn' la porțile Daciei.
Din nedistinsul polar primordial, cobor
Planurile posibilității universale
Într-al Mării Negre prund
Sus îmi ard și jos îmi pică,
Picătura ce pică
Face luna tocmai plină...
Țipă sus pe soare
Sus pe soare cînd răsare
Muntele OM și Omul Munte,
Buricul Pămîntului și Osia Lumii
Cerul, Căliman și Caraiman
Munte-OM, și OM precum munte,
El e Regele lumii
Sub ghețurile hiperboreene
Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă
Din cîmpiile niciodată fără zăpadă
Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi
Prin porțile de fier polare
Străvede polul spiritual al lumii,
Din munții Rifei.