Sub cerul tradiției primordiale, Din cetatea Carpaților Sub axul boreal, În țara Geților Indefinitul domnește stăpîn, Pîn' la porțile Daciei. Din nedistinsul polar primordial, cobor Planurile posibilității universale Într-al Mării Negre prund Sus îmi ard și jos îmi pică, Picătura ce pică Face luna tocmai plină... Țipă sus pe soare Sus pe soare cînd răsare Muntele OM și Omul Munte, Buricul Pămîntului și Osia Lumii Cerul, Căliman și Caraiman Munte-OM, și OM precum munte, El e Regele lumii Sub ghețurile hiperboreene Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă Din cîmpiile niciodată fără zăpadă Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi Prin porțile de fier polare Străvede polul spiritual al lumii, Din munții Rifei.