În pădure urlă lupii, ger năprasnic se p**nește
Tot în cale înlemnește, împietrește șî topește.
Colo sus la nalt dă munte, neaua-i d-un genunche,
Vântu când a bate, prin oi o răzbate.
Drept viteaz, sub nămete-m sta, baci bătrân îmi asculta
Despre tăt șî despre toate, înțelept îl învăța,
Câinele șî fluieru alungă-ncet doru', dor de tăt șî toate
Al de-a lumii date.
D-afară crivățul mugește, neaua cum cernește
Întunericul pătrunde, neagră noapte înconjoară tăt.
Gădineț încet își mișcă gîtu'...
Șî dodată... se p**nește!
Haita lupului, chiar din Lupărie!
Ceru' înghețat și negru, de îndată-l trece.
Buturugă, rugă; șî buștean. Fă de luminează,
Lemnu strâmb ce foc-l îndreaptă,
Cu-a ta putere, șî înțelepciune, de mă dumirește.
Jos pe deal de vale, 'naltă vale,
Unde cercu-nconjoară, 'nconjoară și desparte
Ce-i de-afară, de ce-i. Îi! De-al lupului. Șî bradului