În pădure urlă lupii, ger năprasnic se p**nește Tot în cale înlemnește, împietrește șî topește. Colo sus la nalt dă munte, neaua-i d-un genunche, Vântu când a bate, prin oi o răzbate. Drept viteaz, sub nămete-m sta, baci bătrân îmi asculta Despre tăt șî despre toate, înțelept îl învăța, Câinele șî fluieru alungă-ncet doru', dor de tăt șî toate Al de-a lumii date. D-afară crivățul mugește, neaua cum cernește Întunericul pătrunde, neagră noapte înconjoară tăt. Gădineț încet își mișcă gîtu'... Șî dodată... se p**nește! Haita lupului, chiar din Lupărie! Ceru' înghețat și negru, de îndată-l trece. Buturugă, rugă; șî buștean. Fă de luminează, Lemnu strâmb ce foc-l îndreaptă, Cu-a ta putere, șî înțelepciune, de mă dumirește. Jos pe deal de vale, 'naltă vale, Unde cercu-nconjoară, 'nconjoară și desparte Ce-i de-afară, de ce-i. Îi! De-al lupului. Șî bradului