Colo-n jos către apus, soare nu-i pe cer în sus;
Ci e nor ş-ntunecime, unde munţii varsă foc
În ogaşu dîn adînc, dă fiară rău păzit
De nălucă, umbră... ocolit
Nătotu, cel dîn tăt făcut!
Vară-ncuiată, n-codru desfrunzit
Vâlva pădurii, glasu zmeilor, flacără tună
După cer ascuns de lună; plină lună
Şî pe şuierul vântului, dîn fundul pămîntului
Şura Boghii cînd răcneşte, tăt Apusul cotropeşte
Vîrfu Retezat de munte în cea parte jăr aruncă
Lumea-ntreagă o vrăjeşte, spiritul cum năvăleşte
Colo între Alb şî Negru Criş, Codrul Muma se înalţă
Vajnice mioarele hălăduiesc-l, peste văi de munţi măieştri
Măgura cea Vînătă, într-o clipă-o bîntură
Şî cînd baciul încet s-hodineşte, între brazi, cărări şî pajuri
Barba-n boată ş-o propteşte, oile îi sînt prin preajmă, în Barsa Cohanului
Tot pământ de sub cutremură, tulburi izbucuri împrejur ţîşnesc
În adînc, în vajnice palate, apa năvalnic răzbate, modelînd pămînt şî piatră
Sînge d-al naturii-ntrupat
Sus pe Cerna-n sus, prin munţii cărunţi
Prin brazii mărunţi, prin f*gii de munţi
S-aud brazii suspinând şî f*gii murmurînd
Când vînează munţii. Munţii, Bucegii!
Braţu-i buzdugan, mintea arunjan
Vîntu îl hrănea, apa-l îmbracă, focul în păzea, de pămînt ferea
Şî la moartea-i, cădea-va o stea
Un brad răsărea, drept din fruntea-i, înălţa
În pădurea bradului, bradului viteazului
Brad mă-nălţa, purta
De tăt mă descătuşa, d-astă lumea
Şî brad să fie! D-aci în vecinicie!
Negură-nchegată şi descătuşată, dă dîncolo lin purtată, aşezată...
De pe bradul codrilor, din sus vîrful munţilor
La stîna de sub piatră deasă, cu poiana-ntunecoasă
Unde izvora 'negheţată Năruja cea blăstămată între nalte drepte stânci
Pă loc magic înconjoară, noaptea ce lin coboară...