Colo-n jos către apus, soare nu-i pe cer în sus; Ci e nor ş-ntunecime, unde munţii varsă foc În ogaşu dîn adînc, dă fiară rău păzit De nălucă, umbră... ocolit Nătotu, cel dîn tăt făcut! Vară-ncuiată, n-codru desfrunzit Vâlva pădurii, glasu zmeilor, flacără tună După cer ascuns de lună; plină lună Şî pe şuierul vântului, dîn fundul pămîntului Şura Boghii cînd răcneşte, tăt Apusul cotropeşte Vîrfu Retezat de munte în cea parte jăr aruncă Lumea-ntreagă o vrăjeşte, spiritul cum năvăleşte Colo între Alb şî Negru Criş, Codrul Muma se înalţă Vajnice mioarele hălăduiesc-l, peste văi de munţi măieştri Măgura cea Vînătă, într-o clipă-o bîntură Şî cînd baciul încet s-hodineşte, între brazi, cărări şî pajuri Barba-n boată ş-o propteşte, oile îi sînt prin preajmă, în Barsa Cohanului Tot pământ de sub cutremură, tulburi izbucuri împrejur ţîşnesc În adînc, în vajnice palate, apa năvalnic răzbate, modelînd pămînt şî piatră Sînge d-al naturii-ntrupat Sus pe Cerna-n sus, prin munţii cărunţi Prin brazii mărunţi, prin f*gii de munţi S-aud brazii suspinând şî f*gii murmurînd Când vînează munţii. Munţii, Bucegii! Braţu-i buzdugan, mintea arunjan Vîntu îl hrănea, apa-l îmbracă, focul în păzea, de pămînt ferea Şî la moartea-i, cădea-va o stea Un brad răsărea, drept din fruntea-i, înălţa În pădurea bradului, bradului viteazului Brad mă-nălţa, purta De tăt mă descătuşa, d-astă lumea Şî brad să fie! D-aci în vecinicie! Negură-nchegată şi descătuşată, dă dîncolo lin purtată, aşezată... De pe bradul codrilor, din sus vîrful munţilor La stîna de sub piatră deasă, cu poiana-ntunecoasă Unde izvora 'negheţată Năruja cea blăstămată între nalte drepte stânci Pă loc magic înconjoară, noaptea ce lin coboară...