Tudor Gheorghe - Rapsodii de primăvară lyrics

I Sus, pe câmpul amorțit A trecut în taină mare, De cu noapte risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai de îngerași Cu alai de toporași. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? II Se-nalță abur moale din gradină. Pe jos, p**nesc furnicile la drum. Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri făr' de fum. Pe lângă garduri s-a uscat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorțite se deschid Să intre-n casă soarele și vântul. De prin balcoane Și coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. Ies gospodinele Iuți ca albinele, Părul le flutura, Toate dau zor. Unele mătură, Altele scutură Colbul din pătură Și din covor. Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Și-a răsfirat crenguțele ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare, Din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață Cu ramuri albe, și se poate spune Că-i pentru prima oară-n viață Când i se-ntâmplă-asemenea minune. Un nor sihastru adună-n poală-argintul tot. Cerul e-albastru ca o petala de miozot. III Soare crud în liliac, Zbor subțire de gândac, Glasuri mici De rândunici, Viorele și urzici... Primăvară, din ce rai Nevisat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste cranguri și poieni? Pogorâtă pe pământ În mătăsuri lungi de vânt, Lași în urmă, pe câmpii, Galbeni vii de păpădii, Balți albastre și-nflorite De omăt topit abia, Și pe dealuri amorțite Arături de catifea. Și p**nești pe deal în sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini... Șiruri nalte de cocori, Călăuzii cei străini, Îți îndrumă an cu an Pasul tainic și te mint Spre ținutul diafan Al pădurilor de-argint. Iar acolo te oprești Și doar pasul tău ușor În omăt strălucitor, Lasă urme viorii De conduri împărătești Peste albele stihii... Primăvară, unde ești?