Negură Bunget - Cunoașterea tăcută lyrics

Atârnă cerul, de sus pământul De sub rădăcini, agățat de glie, În funie dreaptă întinsă-i zarea Și prinde-n colț de cer văzduhul. Îndreptat e ne-rostitul de necrezut, Descătușat e ne-vorbitul dăscălit, ...departe de tot... Acolo unde înțelepții se așează La veacul de somn. În urmă și-a urmat chemarea În umbră i-a fost mereu zarea. ...departe de tot... Acolo unde toate gândurile mor... Să lăsăm cuvântul să doarmă ... Lipsind de vorbe, mută-i mintea, Senină-i fruntea... Gânduri curg, și acoperă lumea, Ghem de fire înnodate, Se în-coardă și a-coardă În tot ce-i fals și nu vibrează. Când făcutul nefăcut, Ce-a trecut prin netrecut A zăcut și-a petrecut Prin făr' de loc, În făr' de vreme... Ochii încețoșați și tulburi, De-o mare de semne, Ce-n van presară înfățișare, Înecând privirea Și-nrobind vederea De a sa lucire. Să lăsăm cuvânt să doarmă, Oblojindu-și lumea-i surdă... Îndărăt de oarbe semne Rânduiască peste timpuri Cu tâlc rostit și tăinuit, Iscălit în chemări de veghe Până-n cea din urma moarte.