Negură Bunget - II lyrics

Către șipotul de piatră, dîn pădure deasă, deasă șî întunecoasă Plecă dimineață, pe rouă, pe ceață, pe rouă nepăscută Cu roua-n picioare, cu ceața-n spinare Opșpe suliți pîn-n apus Sus la naltul cerului, la razele soarelui, 'n revărsatul zorilor La greu coborâș, verde aluniș, galbăn păltiniș Foaie de mugur de stânjen eu îs baci aci la munte Când răsare mândrul soare ies cu turma pe răzoare Când răsare mândra lună zic, codrului noapte bună Șî mă leagănă frunza, șî m-adoarme lin doina Șî mă leagănă gându', șî m-adoarme fluieru' Mândra mătrăgună, iarbă-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg Sub clarul lunii, 'n mijlocul pădurii, din grădina Dânselor La mijloc de noapte deasă, luna singură descoasă, vraja singură să iasă Stăpânele ale vântului, Dușmanele ale pământului Stați în urma mea, calea de mi-i da, vraja de la sine se făcea Pe nalt vârf de măgură, ceață șî negură De jos, jos din vale, până hăt... în zare... Șî din munte-n munte, șî din plai în plai, până-n piatră-n piatră [Munții cu râșii, codrii cu urșii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele Stâncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăți adânc priveau... șî se minunau.] În vânturi șî-n volburi, din vânturi aruncat, șî trimes, în puțul cu jgheab Să măsoare pământu', pământu' cu umbletu', șî cerul cu cugetul Șî pre calea rătăciților, înspre Ursul Mare... 'n Țara de Sus Cerul megieș, sfătoșenia grăiește [Codrul se cutremura, ulmi șî brazi se clătina, f*gi șî paltini se pleca Fruntea de i-o răcorea, mâna de i-o săruta șî cu freamăt de-l plângea.] Să măsoare pământu, pământu cu umbletu, șî cerul cu fulgerul În crângul cerului, din sorbul pământului Zău! P-un drum în desiș, la vechi aluniș La picior de munte, pe dealuri mărunte Prin plaiuri tăcute, de vânturi bătute Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată Verde mugur brad de munte, pe dealuri mărunte Cu plaiuri tăcute, de vânturi suflate șî dă ploi udate Nedei șî sîntilii, iată, între munți șî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh Pretutindeni 'ncet se adună, la foc; de sub clar de lună! Horă aprigă se încinge, munților îi ție chinge, și unesc, și-n țara asta, ce de dincolo o trec Tîrg de dat. De dând dai, muntelui pe loc te tai. Îi-ești!