Tudor Gheorghe - Valțul rozelor lyrics

Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Și le șopti cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Și suspină — cum se suspină... Și suspină — cum se suspină... Albeața lor de trandafiri Zâmbind prin roua primăverei, La mângâierile-adierei A tresărit cu dulci simțiri. Păreau naluci de carnaval Cum se mișcau catifelate, Gătite toate-n rochi de bal, De vântul serii sărutate. De vântul serii sărutate. Scăldate-n razele de sus, Muiate în argintul lunei, S-au dat în brațele minciunei. Și rând pe rând în vânt s-au dus. Iar vântul tainic le șoptea, Luându-le pe fiecare, Ș-un valț nebun le învârtea, Un valț din ce în ce mai tare, Un valț din ce în ce mai tare