Așa-i că dese ori îți vine să te bați cu pumnu-n piept S-arăți la toți ca tine nimeni nu-i și logic asta-i drept Tu ești ca tine! Pentru că toți ca dânșii îs, dar numai tu ca tine ești, De-atâta coada n-are urs, de-atâta tu așa te gândești Și asta-i bine! De-aici rezultă că tu ești tu ș-acolo-i clar că ei sunt ei, Și-ntotdeauna ei țin cu dânșii, numai tu cu tine ții Și dacă tu-ai picat, te scoli și iar începi de la-nceput, Pe cine-l doare care n-are aceea ce-alții au găsit, când tu ai pierdut? Dacă-ai pierdut ceva tu spune-mi Anume ce și cam pe un'e... un'e? Acolo du-te, cată tu! Pe mine lasă-mă în pace, eu am vrut să te ajut, Dar vezi că nu face? Da-ți place! De parcă tu ziceai că nu! Ți-aduci aminte cum înainte era mai bine ca înapoi? Trăia normal bunelul cu maca, dar nu mai zic adică de mama, tata și noi! Dimineața ne sculam cu toții, ne povesteam ce-am văz't în vis, Ș-acum te scoli dimineața, dacă-ntradevăr ast'noapte nimeni nu te-o ucis. Ce bine-ar fi să fie-n viață așa de simplu cum ar fi Să fie-n viață viața-n piață: îți place cumăară, nu-ți place, nu trăi. Aș fi-nțeleș un lucru care mă frământă tot mai des, Eu ori trăiesc să fac parale, ori fac parale ca să pot să mai trăiesc? La vale, eu vreau să merg numai la vale, C'la vale oleacă-i mai ușor de mers, Și dacă-i vorba de parale, eu vreau nu vorbe, dar parale! Și-n vale să mă aștepte-un Mercedes!