Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor, Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor. Pe sub cetine de brad, pe sub codri, pe cărări Luna și-a ei raze albe fac năluci și arătări. Numai una-i cea mai dragă, după care-alerg de zor Când s-o prind s-o strâng în brațe, Luna fuge iar în nori. Ostenit de-atâta fugă, cat hodină pe-un pietroi, Însă luna reapare - licurici în juru-mi roi. Aripe de-ndată-mi pun și cu foc m-arunc spre stele Să prinz luna rece-n zboru-i, să prinz dragostele mele. Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor, Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor.