Arde macul să se-nsoare,
Macul roșcovanul,
C-a pus ochii pe-o cicoare…
Nu-i ca ea o alta floare
Mândră în tot lanul.
Însă floarea mult iubită,
Floare mai aleasă,
Nu-i cu macul potrivită,
Ci-i cu Flutur logodită
Și-i va fi mireasă.
Craiul Flutur, domnul mare,
Mânios pe dată,
S-aruncă pe vânt călare,
Și-ajungând la Mac în zare,
A p**nit a-l bate.
Cu aripile-aurite,
Strașnic mi-l lovește,
Jos cad foile izbite,
Și din urmă, risipite,
Vântul le gonește.
Râd cicorile și lanul…
Crește veselia,
Ca din macul roșcovanul
A rămas acum, sărmanul,
Numai măciulia.