In noaptea ce dureaza spre zi o vesnicie,
Se naste o lumina- a soarelui solie.
De ramuri sugrumata, apoi ea intra-n casa
Si pe-al oglinzii luciu, privelisti ea imi lasa.
Ca panza sangerie, se inroseste zarea
De-a zorilor lumina ce spulbera visarea.
In lupta disperata cu noaptea, ea invinge
Si-a noptii intuneric zdrente negre strange.
Luceafarul de ziua, mai supravietuieste
In timp ce lunga pala in zare se topeste.
Si dupa ce si-acesta cu-albastru se comporta
Lumina orbitoare, imensul cer inunda.