La vanatoare cu dulai mai mici
Pus de-un caine mai mare
In jur caractere murdare
Si trebuie sa te patezi daca vrei de mancare
Da ii admir pe aia care stau in picioare
Fiindca intalnesti si baieti de valoare
Orice templu are coloane
Noua ne aduce Brancusi in viata culoare
Avem nevoie de vise noaptea cand mergem in pat la culcare
In timp ce cosmaruri sunt in desfasurare
Ma simt bine cand se revarsa prima raza de soare
Vocile au fost obositoare
Si au incercat sa gaseasca o cale
Prin scutu' pe care fratele doarme
Multumesc acelor persoane!
Care se roaga pentru mine, pun viata-n icoane
In timp ce eu stau tot cu panarame, alerg tot dupa milioane
La viteza mare cica oricine poate sa zboare
Deci ia sa vedem ce se-ntampla daca dam la maxim aceste motoare
Si alergam la fel ca niste atleti pe culoare.
(Stradavarius – Nimeni nu mi a zis)
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi si zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, am facut din strada arta. (x2)
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, si-am facut arta din zile d-astea. (x2)
N-am stiut cat de greu e urci pana atunci cand am inceput sa ma catar
Tot atunci am vazut ca lumea este hoata cand simte miros de verdeata
Probabil fiindca eram pustan
Nu stiam ce-nseamna greutatile-n viata
Acum am crescut si trag tare cu ai mei
Pana-i zici familie, hardcore sau speranta
Tot ce tre sa-ntelegi si sa faci e sa respecti si sa taci
Si sa nu stai in fata
Simt c-am fost educat sa merg mai in fata
Te dai sau te tai pe fata
Imi pare rau mama c-am plecat de-acasa
Nu am stiut ca pe strada e ceata
Cum n-am stiut ca industria-i o zdreanta
Ce pleaca de la mine-n fiecare dimineata.
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi si zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, am facut din strada arta. (x2)
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, si-am facut arta din zile d-astea. (x2)
Viata noastra pare parca desprinsa din filme
Condamnati fara scapare la visare si iubire
Un milion de mile da ajung mereu acasa
O singura privire, da am inteles ca ii pasa
Imi pare rau, oameni, da par sa cred ca ma gandesc prea mult
Nimeni nu mi-a zis vreodata uneori sa n-o ascult
Cand lacrimile curg nu mi-au zis sa le las pe obraji
Sa lase urme adanci ca sa ii sperie pe lasi
Mi-au zis de anturaj ca se-aduna numai lichele
Serpi si hiene, cu foame si lene
Aici pe dupa perdele viseaza la un nivel
Hipnotizati de mantre, ei mediteaza intens
Imi amintesc ca eram fix ca ei
Da viata mea a capatat alt sens, am 28, nivelu' 3
Nimeni nu mi a zis vreodata ca fara ai mei
E frig, ca o inima de gheata o sa se topeasca-n timp.
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi si zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, am facut din strada arta. (x2)
Nimeni nu mi-a spus vreodata ca vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tata, si-am facut arta din zile d-asteaaa. (x2)