Fericirea e o iluzie atat timp cat crezi in ea
Corbii danseaza noaptea, stau drepti in linii paralele
Sunt un calator condus de vant pe drumu' opus
Sunt un mister sublim compus de gand oricum si oricand
Sunt ceea ce tu nu vrei sa concepi
Tu nu intelegi ca integrarea intr-o turma nu lasa urma, deci
Sunt varza ca n-am clasa si n-am ce sa pun pe masa
Ca sa para ca sunt un avantaj, ce mare farsa
Prefer sa raman autentic si perfect in mine
Decat sa fiu corupt de mase si mai ales de nimeni
Nimic nu s-a schimbat dar nimicul se schimba
Si am multe cuvinte pe limba
Un segret? Pot fi demon si fara coarne
Atat cat m-am nascut in ziua in care a murit Marcel Carné
Castel de nisip construit in ani
Ca apoi sa vina un val de ura sa-mi distruga tot, parca tsunami
Si cateodata ma lupt cu fantome
Sunt zile negre inconjurate intr-o temnita ce dispare in vorbe
Noaptea e un portal catre o noua dimensiune
Catre o lume metafizica (x2)
Uite cum sta treaba, eu fac versuri degeaba
Ca nu ma asculta nici peretii
Graba strica vietii progresul
Ce crezi tu, conceptu' e ca e o forma de exprimare
Si ia mare amploare
Vad visele ca o dinamita sub perna
Discern ganduri de plastic
In societatea asta moderna
O societate de consum
Care depinde de costum
Oricum banu' pentru om e un numitor comun
Amintirile sunt fantome
Fenomenal as descopune actorii din ele
Parca-s niste clone
Generate potential din materia cenusie
Proiectate imaginar prin vortex, se stie
Exista dimensiuni care nu prea exista
Sau cel putin nu au fost trecute pe lista
Cand primul atom a dat viata universului
Si s-a vazut interpretand esenta versului
Refren (x2)