Pe tronul batranetii zace azvarlit in somn
Cu supta-i umbra a fetii
Al batranetii domn
El sforaie intruna si sforaie de mult
Doar eu am mai ramas
Aici ca sa-l ascult
Iar domnul n-are ceas
Nici sfetnici, nici strajeri
Doar eu am mai ramas
Sint tot ce poti sa-mi ceri
El stie chiar in somn
Ce trist ii e palatal
Doar eu am mai ramas
Sa ii ascult oftatul
Asa este de mult
Si asa va fi mereu
Doar eu am mai ramas
Iar domnul sint chiar eu