Alexandru Corlan - Strada albastra lyrics

In linistea strazii albastre spalate sub dus, se-ntampla ghidusii nebune sub invelis uman Unele bune altele-n cruci… io ma cruceam de durere cand deschideam ochii larg Visez ca-s om, da-s limitat ca om. Oricat de mare m-as simti ma-ntorc ‘napoi in ou Nu-mi iau avant fara o coarda si-n varf de munte-I frig si singuratec ca-ntr-un pantec strans sub un garou Refuz sa cred in teoria Freudiana despre libidou. Dar.. Crescand am inceput s-orbesc. Dintotdeauna am stiut ca pot mai mult, da-n practica-s impiedicat sa iubesc Asa cum vreau. In limitele mele stau si nu-mi permit luxul de a mai suferi In schimb is vinovat pentru ca ma bag in suflet si ma mulez perfect Accept cu drag ideea ca-s defect In orizont pe strada albastra macazuri se schimba. Odata rulat, orice gand suicidal devine caterinca Timpul se dilata la inca una mica si se crede a fi adevarat. Io m-am abstractizat Lungesc momentul tineretii ca un batran sub tratament pastilat Stilistic personal, des confundat c-as fi original Modestia-I pentru sfinti… Nu pot muri pentru umanitate c-as muri degeaba Nu pot salva ce nu pot sa ating si de-as atinge ar fi degeaba Totusi vocea-mi striga sa ma ridic Lumea-mi zice nebun sau smintit Si alta voce-mi spune sa uit Si cum nu le pot face pe ambele, imi iau o scara si-un lift Imi iau viteza-n ani lumina din urbe in urbe Pe drumuri frante, leganandu-ma in curbe Io sunt lumina pala ce patrunde dincolo de intunericul din suflet Vreau sa propag confortul dragostei pe toate frecventele si unde Unde ma pierd, ma regasesc plecand, iar daca nu, imi creez spatiul vibrand Si orice-ar fi nu mai cobor, mai bine mor asteptand Priveste-mi rosul din ochi, ca-l ai si tu. Cand n-ai ce hrani, iti hranesti monstrul Totu-I tinut sub cronometru astral si ne separa o fereastra de cer Da sub ea, strada-I albastra. Si intre ele pasarea maiastra Iar intre noi is caractere sculptate, de la om la om si de la pom la pom Si vantul bate, si ploaia cade. Si-n timp le modeleaza usor Schimbati fiind cu totii totodata, mergem daca nu ne legam Sau ne-nvartim in cercuri vicioase, sau pur si simplu stam Acelasi lucru se petrece si in univers, numa ca universu nu stinge chistocu E ocupat sa nu mai bage lumea-n seama ca-I rea, si ce ne-ar da ar fi potopul Da totodata linistea cuprinde zarile, tulburate-ar trebui sa fie numai marile, sa cada-n desert Sa creasca ceva frumos din nimic, deci sa ajunga dincolo de Mozambic Si revenind la ce-I real si mai ales posibil. Omul actioneaza natural bazat pe sensibil Si daca-si pune simturile-n act sa iasa din juguri, ar intelege din adancuri Lasati-ne singuri