Agathodaimon - Adio lyrics

Published

0 139 0

Agathodaimon - Adio lyrics

Young, wild, green with a children's mind and a heart so loyal and bright But stigmatized and sacrificed by the feedings of the light I turned away, head from the sway and find my only path In the blessings of the flaming ones, an aeon formed with a new oath Hold your head up high on the causal, sparkling rays of the barren, false and blind Or follow me where you can see the power of the blackest light Once the wolves will howl together and sing their mighty song And the blackest sun alights the world and saves us from all wrong [Chorus:] The solace of d**h can't revoke The pain of a thousand years and lies The solace of d**h can't remove - those bitter times I break down as the stars burn cold Burn bitter and cold - inside my heart Yawns a wound so deep - so deep and old Darkness filled with a mind so sk**ed and loyal to the blackest arts Concerned with light in her last rite to open up the darkest hearts We have found our final ground to evocate her bright In the shining of the silver moon into the mystic night Willing now to sacrifice and look beyond the ghastly ice Then break the mirror - set the knife and free yourself from life We who wander beyond the sun are blessed with her last kiss Damned to walk among the dead and cursed with human bliss [Chorus] De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă îmbăt și de scântei Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam să te arăți La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniștit De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am, Femeie! Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. Și dacă luna bate-n lunci Și tremură pe lacuri, Totuși îmi pare că de-atunci Sunt veacuri. Cu ochii serei cei dentâi Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rămâi - Adïo!