Strainule ce bati la poarta de unde vii si cine esti? Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii, Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii? "De unde vin? De unde pot veni, cind ochii-mi plini de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse in cripta mortilor poeti?" Priviti sint gol, caci calea-mi fuse-atit de lunga Si-n calea mea-ntilnii pe rind pe toti Citi vrura sa va vinda podoabe noi ce nu se vind Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine Spre-acel indepartat intrezarit In armoniile eterne dintr-un sfirsit si-un infinit. "De unde vin? Eu vin din lumea creata dincolo de zare Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi" Deschideti poarta dar, veniti in jurul meu degraba p**niti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s castele cu punti si santuri feudale Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi Veniti cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta! Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor faclii Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii Iar cinturile voastre cu care azi cersiti o piine Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de miine Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare!