Tu nu mă vrei, dar vrei să rămâi
Ai zis că pleci, ți-am zis că nu-ncui
Și-acum apari doar ca să doară mai rău
Știu de unde vii
Da, eu știu prea bine
C-adevăratele greșeli se văd târziu
Adevăratele culori urlă-n pustiu
Când te-am văzut, voiai să te-mbeți
Voiai copii, voiai pumni în pereți
Eu îți zâmbeam cu ochii spre-altcineva
Și-acum când sun, te bucuri mereu
Mă-ntrebi de-ai mei și dac-am crescut și eu
Vocea ta zgârie-alei în tavan
Vrei să scapi de-aici?
Calcă pe mine
Adevăratele greșeli se văd târziu
Adevăratele culori urlă-n pustiu
Adevăratele-ntrebări merg din tată-n fiu
Adevăratele greșeli se văd târziu
Dar dacă n-aș suna, cum ne-am mai aminti?
Dacă n-ai uita, cum ar conta ce mai știi?
Dacă n-ai țipa, cine te-ar căuta când taci?
Dacă nu mă urai, cine te mai lăsa să placi?
Dacă nu-ncercai, ce rost avea să-ți zic?
Fără să doară, asta nu mai însemna nimic
Fără să facem școala, cum învățam să mai trișăm?
Fără subsoluri și fabrici, cum învățam să mai cântăm?
Dacă nu ne-ar fi dor, de ce ne-am întâlni?
Fără gabori, cine-ar mai bate copii?
Fără uși închise, n-am mai sparge ziduri
Ooo, doar zidurile cad în fața ta