Sub umbra Parîngilor În stra­ja tim­pu­lui Trecătoarea lupu­lui, Loc dosit, de nevăzut Lac de rouă suflețit Sus în vîrful munților Pe creștetul pietrelor La porțile zînelor Din plaiul Năculelor, În crugu' pamîntu­lui Din adîncu' muntelui Unde văzul lasă urmă Ș-am­intirea gîndul curmă Porți de piatră se închid Bolți de spir­it se de­schid Și te nalță, suflătoare Sfidătoare 'nălțătoare Din crugu' pămîntu­lui Și din 'nal­tul ceru­lui Din adîncul tim­pu­lui Și din miezul hăului Roua rourește, vorba de­spletește Vorbă uitată, din vechi timp pur­tată Roua rourește, vorba de­spletește Vorbă pur­tată, din vechi timp uitată Sus în munte plînge rouă Jos pămîntu' cade-n două Și rămîne prăbușit
Și de spir­it dez­golit Vui­etul adîncu­lui Înzvîcnirea simțului Pîn' pămîntul iar se 'ncinge, Se încinge și se stinge Urma tim­pu­lui căzută Nevăzută și pier­dută Urma locu­lui uitată Spaima tim­pu­lui vărsată Iar cînd arde un foc 'n zare, Taina veșnică se-aprinde Se încinge, se prelinge, Lasă sol să se perinde Pe pămîntul dezvelit Și de șoapte dez­golit Din afun­dul tim­pu­lui Spir­i­t­ul adîncu­lui Roua rourește, spaimă de­spletește Spaimă pur­tată, din vechi timp uitată Roua rourește, spaimă de­spletește Spaimă uitată, din vechi timp pur­tată Roua rourește, taină de­spletește Taină uitată, din vechi timp pur­tată Roua rourește, taină de­spletește Taină pur­tată, din vechi timp uitată