Scoală, puiculiţă, scoală,
Scoală, să vedem ce boală,
Ce grea boală te-npresoară,
Te munceşte, te doboară.
Ce durere te răpune?
Spune, puiculiţă, spune,
Ca să merg la spiţărie,
Să ţi caut vr´o doftorie.
Spune, că a ta zăcere
Îmi dă trupului durere
Şi mă face şi pe mine
Să cad, să zac lîngă tine.
- Fugi, vrăjmaşule nedornic,
Fugi, că eşti un nestatornic!
Şi din pricina ţi, tirane,
Port în pieptu mi aste rane.
Fugi, vicleanule, mă lasă,
Nu te face că îţi pasă,
Surda mi faci de vorbă silă,
Şi îmi zici că ţi este milă
Te cunosc că eşti făţarnic
Şi neastîmpărat, zburdalnic,
Că cu cîte dai paroală
Tot le laşi, le bagi în boală.
Fugi dar, supărări nu mi face,
Lasă mă să mor în pace,
Să mor, să te las în lume,
Să petreci în rîs şi n glume.
Ah! eu mor dar amărîtă,
Că s de tine omorîtă,
Însuşi de a mea iubire,
Eu sînt dată spre jertfire,
Dar în lume orice faptă
Răsplătire îşi aşteaptă
Răsplătirea cea firească,
Ea o să te pedepsească.
Şi atunci, în chinuri grele,
Gîndind la vorbele mele,
Te vei căi şi vei geme,
Dar îţi va fi fără vreme.