Plecat-am 9 dinspre sat şi cu Săndel tot 9, că
Săndel era extrem de beat, ziceai că-i rupt în două.
Da' totuşi l-am cărat cu noi, c-aşai regulamentul,
Ne trebe 10 ţărănoi să facem regimentul.
Plecat-am dintr-un sat de zmei, ce nu cunoaşte frica,
Unde la Bobotează se botează secărica.
Din satul cu recordul la spălat de farfurii,
Se cheamă Villariba, matale cred că-l ştii.
Ne-am adunat la CAP, că ne-o chemat primarul
Maestrul nostru number one la rupt spinări cu parul.
Scurmînd nervos în nas, o zis că tre' să-ntoarcem foaia,
Că cei din Villabajo ne-o răpit pe Gheorghiţoaia, pe
Vadana care o furat de la o unguroaică
Secretul de prefabricat rachiul de pufoaică.
Şi toată lumea-i cunoştea vestitul alambic
Cu care biblic transforma rahatu-n etilic.
Ascunde, mamă, cazanul, să nu-l găsească duşmanul
Că eu plec să-mi apăr neamul, neamul lui Peneş Curcanul
Ce crudă-i viaţa uneori, şi cum te bate scroafa
Cînd tocmai satul tău vecin îţi fură filozoafa,
Şi toţi am plâns, şi toţi am strîns în palme furci şi coase,
p**niţi să facem belituri şi găuri numeroase
"Să-i omorîm! Să-i epilăm! Să le mâncăm coliva.
Să le-arătăm că-n Vilabajo nu-i ca-n Villariba!"
Învăţătorul ne-ntreba cu multa insistenţă
Că dacă nu cumva luptăm pentru independenţă.
Noi răspundeam în hohot: "Ba! Salvăm pe Gheorghiţoaia
Da' dacă dai un kil de rom, luptăm şi pentru aia!"
"Să nu vă duceţi, dragii mei, că nu veniţi cu zile! Că
Nu degeab-o scris ce-o scris Alecsandri Vasile"
Însă viteazul dom' primar striga "Asta-i vrăjeală!
Alecsandri acel-al tău nu prea ştia mardeală!
Căci Gheorghiţoaia pentru noi e ca o sfîntă maică, şi
Mai bine strîng pe toţi de gît decît să n-am pufoaică!"
Veni şi ziua de asalt, aceea-n care norii
S-o adunat şi ne-o lăsat să ne bătem ca chiorii.
Şi-atîta ploaie o trimis tanti Romica Jurca
Că prin şuvoaie nu vedeai în cine să bagi furca.
Din zori în zori şi noi şi ei zvîrleam pe sus chetroaie
Şi-i nimeream acolo un' te ţii când mergi la baie.
Că dom primar ne-o antrenat şi ne-o-nvăţat pe tăţi
Să dăm ca Jane Glod Vandam, cu şuturi şi kărăţi.
Malaca, de exemplu, era brutarul rotofei
Care îţi împletea-ntr-o oră două mii de colăcei.
Gîndeam c-o fi vreun pacifist, dar mă-nşelam cu fapta,
Dădea mortal cu stînga şi dădea letal cu dreapta.
Din toţi brutarii, el era din prima generaţie
Care s-o antrenat special să dea la operaţie.
Ura! Strigam cu pieptul gol şi plin de bucurie
Drapelul nostru cînd vedeam la ei pe primărie!
Puteam să mor, căci Gheorghiţoaia era de-amu salvată
Şi toţi urmaşii mei aveau pufoaica asigurată.