Atatia ani si ani s-au topit
Si toamna vietii lui, l-a gasit
Tot mai singur ce-a ajuns
Mai departe-n lume dus
Amintiri ce dor, l-au ranit
Viata-i fu un nor ratacit
Lumina-i ochilor s-a stins
Si trupu-i cade jos invins
Are gandul rece, aspru
Floare pe mormant cu spini
Zace-aici un biet sihastru
Odihnind in loc strain