Clipa asta ce-o astept de mult
Are tot ce s-ar putea mai crunt
Vad acum ca-s doar povara ce va sunt
Vad mai limpede ca-i prea târziu
Si ca nici n-am încercat sa fiu
Altcumva decât acelasi ce ma stiu
Ce vicleana mi-a fost inima
Si necrutatoare patima,
Nu s-a pus ceva sa tina-n calea mea
Jarul care nu se lasa stins
Ce mereu m-a chinuit încins
Arde pâna ce-i cu mine-odata-nvins
Pe fruntea mea râu, siroaie sudoarea
Si rupta de tremur îmi e rasuflarea
E trupul meu viu, între vii mai vrând sa stea
De mine ceva ca strain ma îndeamna
Sa-i vin ajutor si-nteleg ce înseamna
E sufletul prea suferind sa mai poata-n dura