Dar tu spui: “E greu, mult prea greu”,
Dar tu spui: “E greu, mult prea greu”,
Dar tu spui: “E greu, mult prea greu”,
Nu raspund…
(Carla’s Dreams – 413)
Panzele rosii ne duc in larg departe, departe, departe prin valuri,
Libertatea reala e cea-n care esti la kilometri de maluri.
Fara cuvinte citeste in ochi si imn si emblema si steaguri.
Nimeni de-aici nu se-nscrie-n eroi. Nici la noi, nici pe alte meleaguri.
Cele mai scumpe imagini create pe bani sunt mai goale decat goliciunea.
Cei ce cred in soarta si stele degeaba isi spun rugaciunea
Si invers, pe revers revarsa din mers vers cu vers nota de plata
Nu pentru pacate, nu pentru rai, nu pentru iad dar clar pentru eternitate… Nu?
Pentru senzatii acum, pentru clipa
Crezi in planuri mai mult de 50/50 inseamna ca crezi in risipa.
Risipa cumplita, reala si trista se-ntampla de “ieri” pana “maine”,
Daca minti ca n-o faci, dar altii te cred, te minti singur. Minciuna ramane.
413 zile dupa primul anotimp.
Nu tin minte mult prea multe ca sa pot sa-ti spun ce simt.
Multe s-au schimbat dar eu tot sunt feciorul de tarani,
Roata tot se-nvarte lent, lentrul greu bacovian. (x2)
Sniperi? Nu dar avem luneta.
Avem metal in voci
Si carne in dieta.
Mascarici, autocritici!
Nu, nu te gandi, e mult prea devreme.
Poate-n alta zi? Alta zi, alte probleme.
Dar poate atunci cand se-aseaza rugina pe umeri?
Dar poate atunci cand esti beat si crezi in trucuri? (Mascarici)
Gol rupt?
Dar inlocuit!
Cu ate albe?
Cum am convenit.
Nu minti cumva?
Nu, eu nu mint!
si unde te duci?
Nicaieri. Eu sunt.
413 zile dupa primul anotimp.
Nu tin minte mult prea multe ca sa pot sa-ti spun ce simt.
Multe s-au schimbat dar eu tot sunt feciorul de tarani,
Roata tot se-nvarte lent, lentul greu bacoviannn. (x2)