Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor,
Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor.
Pe sub cetine de brad, pe sub codri, pe cărări
Luna și-a ei raze albe fac năluci și arătări.
Numai una-i cea mai dragă, după care-alerg de zor
Când s-o prind s-o strâng în brațe, Luna fuge iar în nori.
Ostenit de-atâta fugă, cat hodină pe-un pietroi,
Însă luna reapare - licurici în juru-mi roi.
Aripe de-ndată-mi pun și cu foc m-arunc spre stele
Să prinz luna rece-n zboru-i, să prinz dragostele mele.
Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor,
Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor.